Putina istorie... despre originile greco-catolicismului in Romania

 Buna seara, stimati cititori ai acestui blog religios. Am inceput o perioada de revitalizare a blogului cu tot arsenalul de articole despre biserica greco-catolica (istorie, considerand ca este important sa cunoastem cum a luat nastere biserica greco-catolica, contextul istoric si politic), cu biserica noastra, cu activitatile ce au loc in sanul parohiei noastre. 

Astazi, in primul articol, de revenire, mi-am propus sa tratez despre nasterea unei noi biserici in Transilvania, sfarsitului de secol al XVII-lea si inceputul celui de-al XVIII-lea. Avand in vedere ca am sustinut o lucrare de licenta si una de disertatie, pe tema bisericii greco-catolice, pe care le voi anexa acestui post, permiteti-mi sa dau un refresh prin memorie si va impartasesc si dumneavoastra, intr-o serie de articole, mai multe la numar, istoria bisericii greco-catolice, de la fondarea ei, impreuna cu contextul istoric si politic, ce a dus la luarea acestei decizii, elitele ecleziastice care s-au nascut in sanul acesteia, lupta pentru drepturile romanilor in Transilvania in secolul al XVIII-lea de-a lungul celor trei secole de existenta pana la perioada martiriului din timpul regimului comunist si eliberarea bisericii din lanturi, in urma rasturnarii regimului Ceausescu.

1. Contextul istorico-politic al Unirii religioase

Eu vad istoria, ca un un mare bulgar de evenimente sociale, politice, conflictuale, care se inlantuie intre ele, existand acel fenomen cauza si efect la fiecare pas. Pentru a intelege mai bine ce se intampla cu un eveniment sau fenomen, trebuie sa te intorci la radacinile lui, la bulgarul mic, sa ii cercetez cauza,  sau  punctul de pornire, pentru a stii  cum sa interpretezi efectul, finalitatea. Asa si in cazul de fata. Pentru a putea vorbi de biserica greco-catolica trebuie sa ne intoarcem intr-o incursiune in timp, la 1700 si chiar inainte, pentru a vedea evenimentele petrecute in viata  politica si  religioasa a timpului si ce a condus la Unirea religioasa din 1700.

Aceste teritorii intra sub influenta politica a urmasilor lui Ionita Caloian, care dorind recunoasterea domniei lor se supun Patriarhului de Constantinopol,  imprimand  teritoriilor romanesti influenta spre ortodoxism. In ziua noastra am putea spune ca exista un paradox in lumea religioasa: Romania e singura tara de origine latina in care religia predominanta este cea ortodoxa, iar Polonia e singura tara slava al carei religii predominante este cea catolica.

Toata disputa intre ortodoxism si catolicism, incepe odata cu Marea Schisma din 1054, cand Biserica Catolica, a se citi aici Universala acest termen, este rupta in doua, partea occidentala a Europei, supusa Episcopului Romei, Papa, isi pastreaza numele de catolica, iar cea rasariteana, supusa Patriarhului de Constantinopol isi ia numele de Biserica Ortodoxa, sau cea care duce mai departe dreapta credinta. De fapt, Schisma se petrece pe fondul neintelegii celor doi conducatori din pricina supunerii, neintelegerea a fost ca nu s-a cazut de acord care cui ar trebui sa se supuna, ierarhic.

O data importanta pentru istoria Transilvaniei e 29 august 1526, cand in urma bataliei de la Mohacs, trupele otomane conduse de Suleiman Magnicul inving ostirile maghiare conduse de Ludovic II. O consecinta a  acestei batalii, este transformarea Transilvaniei in principat independent sub suzeranitate otomana. 

Un alt moment important ce va influenta pe deplin istoria Transilvaniei, va fi reforma religioasa, infaptuita de doctorul in teologie, Martin Luther, care prin cele 95 de teze va reusi sa rupa populatia germana de sub conducerea spirituala a Papei, nemultumit fiind de acordarea prea facila si contracost a indulgentelor de catre biserica. 

In perioada 1526-1699, raportul de forte pe plan religios se schimba radical in Transilvania. Daca in 1526, membrii celor 3 natiuni recepte - sasii, maghiarii si secuii - erau catolici;  romanii din Transilvania si ortodoxia fiind considerati in acea perioada tolerati, ei nedetinand drepturi politice si nici recunoastere religioasa.  Odata cu intrarea elementului religios reformist al lui Luther, cele trei natiuni se impart in 4 religii: luteranismul, imbratisat de sasi; calvinismul si unitarianismul, imbratisat de maghiari, dupa influenta exercitata de Gaspar Meliusz si respectiv Francisc David. Singurii, secuii vor ramane fideli religiei catolice, religie care va ajunge sa supravietuiasca amenintata din toate partile de puternicele si bogatele religii protestante. 

Anul 1688, aduce o contraofensiva puternica a Imperiului Habsburgic in fata Imperiului Otoman, care ajunsese sa ameninte Viena, in cele din urma asediul fiind respins cu succes de catre armatele habsburgice. Pe fondul acestei reveniri si ofensive impotriva turcilor, Casa de Habsburg reuseste prin  pacea de Karlowitz din 1699 sa alunge stapanirea otomana din Transilvania, membrii Dietei transilvane punandu-se sub protectia Casei de habsburg. 

Otomanii au permis si au acordat o mare libertate Dietei in ceea ce priveste viata religioasa in aceasta perioada de un secol si jumatate de dominare a Transilvaniei, astfel ca religia calvina devine religie oficial in 1564, iar prin Dieta de la Turda din 1566, catolicismul era expulzat din Transilvania ca religie. Reinstaurarea habsburgica in Transilvania aduce temeri cu privire la incercarea acestora de a restabili ordinea religioasa dinainte de Mohacs, cu atat mai mult cu cat religia oficiala a Casei de habsburg era cea catolica. Nobilii protestanti in momentul in care accepta sapuna Transilvania sub ocrotirea casei de Habsburg cer imparatului respectarea status-quo-ului, atat din punct de vedere politic, cat si religios.

Leopold I, imparatul habsburgic gaseste portita de echilibrare a puterii nobilimii maghiare si sasesti, protestante. Prin prima Diploma Leopoldina din anul 1691, prin care Curtea Aulica de la Viena in frunte cu imparatul Leopold ofera posibilitatea clerului de a se uni cu una din religiile precepte, ocazie cu care vor primi aceleasi drepturi cu religia imbratisata. Unirea bisericii ortodoxe cu Biserica Romei vine ca oferta din dorinta de a contrabalansa puterea religiilor protestante in Transilvania, iar posibilitatea era oferita de Conciliul de la Florenta, cunoscut si sub numele de Conciliul de la Ferrara sau Basel din 1431-1438, ofera posibilitatea Unirii intre biserica ortodoxa si cea ortodoxa cu conditia recunoasterii a 4 puncte, cunoscute in istorie sub numele de "punctele florentine":

1. Acceptarea primatului papal - Papa devine autoritatea ecleziastica;

2. Existenta Purgatoriului - ca loc de purificare a sufletului, dupa judecata de apoi, intre Iad si Rai.

3. Doctrina Filioque - conform careia Fiul purcede atat de la tatal cat si de la Spiritul Sfant;

4. Folosirea azimei (a painei nedospite) pentru impartasire.