In aceasta
zi sarbatorim ziua de fondare a Bisericii. „Aceasta sarbatoare este legata de
ziua nasterii Bisericii lui Cristos, deoarece în ziua coborarii Spiritului Sfant
comuniunea discipolilor lui Isus si a primilor convertiti la crestinism a
început sa traiasca”.
(Abadi, I. si Buzalic, Al., Coborarea Spiritului Sfant; 2009). In ziua Rusaliilor a fost trimis
Spiritul Sfant pentru a sfinti necontenit Biserica si astfel cei care cred sa
poata ajunge la Tatal, prin Cristos, intr-un singur Spirit .”(Abadi, Buzalic; 2009).
„Samanta bisericii primare formata dupa Invierea lui Isus,
acolo in Foisor, unde pe langa ucenici se gasea in rugaciune Preacurata
Fecioara impreuna cu femeile mironosite, constituie germenii din care se va
naste Biserica Universala cea care, pentru a se dezvolta, a avut nevoie de
aceasta suflare a Spiritului Sfant, ce a venit peste cei din Foisor, in ziua de
Rusalii, la zece zile dupa Inaltare si 50 dupa invierea Domnului, sub forma
limbilor de foc ce au incalzit inimile tuturor celor care au crezut in Cristos,
facandu-i sa fie intelesi de toti ascultatori prezenti. De fapt acesta este
miracolul Rusaliilor – miracolul intelegerii reciproce – facand din oameni o
familie universala, compusa din toate rasele si neamurile pamantului. Acestea
au casa Biserica iar aparator si sprijinitor pe Fiul lui Dumnezeu, care a
asigurat-o ca nimeni si nimic, nici o vicisitudine a lumii sau uneltire a
diavolului nu o vor putea atinge.” (Rob, V., Rusaliile, 2009). „Limbile de foc ce au coborat
peste cei adunati in Foisor, atunci, au devenit peste veacuri puterea
misionarilor, martirilor, marturisitorilor de credinta, a facatorilor de pace,
izvoratorul iubirii evanghelice, a celor care ucid, cu limba de foc a
rugaciunii, orice uneltire si progenitura diavoleasca”. (Rob, 2009) „In ziua de Rusalii se implinesc cele spuse de Ieremia 31:34:
“Iata vin zile cand… voi pune legea mea in inima lor… caci toti ma vor cunoaste
de la cel mic pana la cel mare.” (Rob, 2009)
Iisus in evanghelia de la Ioan, cap. 14, mentioneaza de cele doua
gesturi pe care urmeaza sa le faca pentru a complete lucrarea de mantuirea a
umanitatii de sub greaua povara a pacatului stramosesc. Intai, se va inalta la ceruri la Tatal, pentru a le pregati
locul apostolilor, „Si
dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu
Mine, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi” (Ioan 14:3), ca mai apoi sa le trimita „un alt Mangaietor care sa ramana cu voi in veac” (Ioan 14:16) –
Spiritul Sfant: „si
anume Spiritul adevarului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru ca nu-L vede
si nu-L cunoaste; dar voi Il cunoasteti, caci ramane cu voi si va fi in voi. Nu
va voi lasa orfani, Ma voi intoarce la voi” (Ioan 14:17-18).
Cele cincizeci de zile ale timpului pascal se incheie
azi, prin celebrarea sarbatorii Rusaliilor. Mantuirea omului de pacatul
stramosesc e acum completa: venirea lui Iisus in lume, in pestera din Bethleem
- botezul sau in raului Iordanului – patimile din Saptamana Mare si rastignirea
Lui pe cruce – Invierea Sa dupa a treia zi din morti – peregrinarea lui Iisus
timp de patruzeci de zile pe pamant si infatisarea in nenumarate randuri
apostolilor lui, precuum si pregatirea apostolilor pentru lucrarea de
apostolate, prin oferirea mai multor daruri – Inaltarea la ceruri – Coborarea
Sfantului Spirit. Acestea sunt doar reperele pe care profetii si prorocii
Vechiului Testament prin mijlocirea Sfantului Spirit le vestesc poporului ales
al lui Israel.
Spiritul Sfant isi face simtita in toate imprejurarile
mai sus aminte, de fiecare data sub alta forma, imagine: nasterea Domnului –
steaua ce calauzaeste magii; Botezul Domnului – porumbelul alb; patimile din
Saptamana Mare si Rastignire – paharul pe care trebuie sa Il bea pentru noi si
Crucea; Invierea – ingerul Domnului ce vesteste femeilor mironosite plecate la
moramantul sau ca Iisus a inviat; Inaltarea Domnului – norul care il ridica pe
Iisus la ceruri si il face nevazut ochiilor trupesti ai oamenilor. La Rusalii,
Spiritul Sfant ia chip de limbi de foc, spirit al intelepciunii, al
inteligentei si al stiintei, un spirit al sfatului si al tariei, un spirit al
pietatii si al fricii de Dumnezeu, Tatal. „ Dar
Mangaietorul, adica Spiritul Sfant, pe care-L va trimite Tatal in Numele Meu,
va va invata toate lucrurile si va va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26).
Limbile de foc ale Sfantului Spirit fac catoti cei
prezenti la acesasta sarbatoare „iudei…
parti, mezi, elamiti, locuitori din Mesopotamia, Iudeea, Capadocia, Pont, Asia,
Frigia, Pamfilia, Egipt, partile Libiei dinspre Cirena, oaspeti din Roma, iudei
sau prozeliti, cretani si arabi,” (Fapte 2:5,9-11) sa inteleaga
cuvantul lui Dumnezeu rostit de apostoli. Astfel, ia nastere prima comunitate
crestina, iar cuvantarea lui Petru (Fapte 2:22-36) face ca o multime mare de
oameni, 3000 de oameni sa se pocaisaca si sa se boteze intru Iisus Cristos cu
Spirit Sfant.
Sfantul Spirit la fel ca si in viata lui Iisus, este
si ar trebui sa fie cu noi, la fiecare pas al nostru: botezul, iertarea
pacatelor la spovedanie, darurile vindecarilor miraculoase si al
descoperirilor, toate sunt realizate prin mijlocirea aceluiasi Spirit Sfant
care „purcede de la Tatal si de la Fiul”, asa cum marturisim de fiecare data cand rostim
rugaciunea Crezului.
„Iisus promite ucenicilor sai de mai multe ori pe
Spiritul Sfant, iar la zece zile de la Inaltarea sa la cer, Iisus implineste
aceasta promisiune”. (volum
colectiv ITRC). Trimiterea Sfantului
Spirit ucenicilor completeaza opera de mantuire a umanitatii. Spiritul Sfant a
fost anuntat si promis in mod ascuns inca din Vechiul Testament. „Inca din
primele pagini ale Sfintei Scripturi se poate observa faptul ca Spiritul Sfant
si Cuvantul lui Dumnezeu” (ibidem)
sunt cele doua instrumente ale Creatorului. Datorita acestor doua instrumente este
creat omul si toate fiintele ce depind de El.
„Daca Spiritul Sfant daruieste Bisericii “uneltele” lucrari
divine, tot el daruieste madularelor Bisericii harurile prin care, acest trup
mistic, sa se miste, sa fie activ, ca darul: intelepciunii, intelegerii,
sfatului, tariei, stiintei, evlaviei si al fricii de Dumnezeu, care ne aduna si
pe noi in “Foisorul Ierusalimului,” nascut din jertfa Fiului lui Dumnezeu,
mireasa sa – Biserica crestina universala”
(ibidem)
