scriu acest post pe blog pentru a face pe unii oameni care nu cunosc istoria bisericii noastre si nu stiu cine suntem noi, sa ne cunoasca mai bine si de a nu mai blama pe enoriasii bisericii greco-catolice de tradare a romanismului. Am intalnit oameni si chiar prieteni, carora cand le-am spus religia mea, au zis ca sunt maghiar, ei asociind tot ce este catolic, etniei maghiare. Atunci le-am explicat ca din contra eu sunt roman, si ca toti enoriasii bisericii greco-catolice sunt romani, ei fiind urmasii celor care au acceptat Unirea religioasa de la 1700, dintre Biserica Ortodoxa din Transilvania, pana atunci o biserica tolerata, cu Biserica Romei.
Dar pentru a se cunoaste de unde vine ideea Unirii bisericii ortodoxe cu biserica Romei de la 1700, trebuie sa mergem in trecut, in 1526, la 29 august. La acea data, trupele otomane conduse de Suleiman Magnificul infrang trupele maghiare conduse de regele Ludovic al II-lea. In urma acestei victorii, Transilvania este transformata in Principat sub suzeranitate otomana. Turcilor le-a fost mult mai usor in guvernarea provinciei sa patreze status-quo-ul social. La acea data, maghiarii, secuii si sasii, aveau o confesiune catolica. Acest lucru se va schimba cu timpul.
In 1517, Luther emite cele 95 de teze si face Reforma bisericeasca prin care apare o noua religie, protestantismul. Treptat, toti cei care erau protestanti, sasii se muta de la centrul imperiului, la periferie, in Transilvania. Desi la inceput nu erau acceptati, treptati toti sasii si apoi si o parte din maghiari au trecut la protestastantism. Astfel ca din cele 3 popoare conlocuitoare, sasi, maghiari si secui, doar ultimii dintre ei raman fideli crestini Romei. Maghiarii se depart de protestantismul sas, in calvinism ai antitrinitarism.
Dieta Transilvaniei nu poate face altceva decat sa recunoasca aceste noi confesiuni, deoarece nobilii, membrii ai Dietei erau enoriasi ai acestor confesiuni protestante. Anul 1683 aduce o schimbare. E anul cand trupele otomane conduse de Marele Vizir Kara Mustafa Pasa sunt infrante si apoi respinse din asediul Vienei. Are loc un congres de pace la Karlowitz, dar pacea se semneaza doar in 1699. Intre timp, nobilimea maghiara care conducea Dieta Transilvaniei, intra in negocieri cu impararul Leopold si cere trecerea Transilvaniei sub tutela austriaca, cu conditia respectarii status-quo-ului social din Transilvania.
Imparatul accepta, dar isi da seama ca catolicismul, confesiunea Casei imperiale de Habsburg era slab reprzentat in acea vreme in Transilvania. Atunci, prin a doua Diploma Leopoldina din 1699, decreta ca romanii se vor bucura de drepturile religiei cu care unesc.
In primul rand, daca ne intoarcem la 1700, se poate observa ca atat luteranii cat si calvinii au avut tentative de a reforma biserica ortodoxa dar nu au reusit. Luteranii incercau purificarea Bisericii ortodoxe prin eliminarea posturilor, icoanelor, a inchinarii la sfinti, a darii de pomana pentru sufletele mortilor si a altor rituri ce se savarseau intr-o limba straina. Singurul aspect pozitiv introdus de luterani ar fi fost acela de a efectua slujba si predica, bolborosita la acea vreme de preot in limba slavona, necunoscuta taranului de rand, in limba romana, limba pe care acesta o vorbea zi de zi. In rest, luteranismul incerca o dezradacinare de obiceiurile pe care romanii le aveau.
Pe de alta parte, calvinii, au actiuni din ce ce in mai ofensive la adresa bisericii ortodoxe din Transilvania, dorind o inglobare totala a a romanilor in credinta lor reformata. Pentru atingerea acestui scop, ei scot mai multe carti religioase in limba romana, dar scrise cu caractere slavone:
- 1561-1562 - Tâlcul Evangheliilor cu anexa Molitvenic, tipărită de I. Benkner, cu predici agresiv antiortodoxe;
- 1551; 1559 - Molitvenic, tipărit de Forro Miklos la Cluj în şi nu e altceva decât traducerea în limba română a Agendei calvineşti a lui Gáspár Heltai;
- 1561 - Evanghelia;
- 1563 - Lucrul Apostolesc (Praxiul);
- Octoich;
- Liturghier;
- 6 februarie - 25 mai 1570 - Psaltirea tipărită de diaconul Coresi la Braşov;
- o carte de Cântări bisericeşti a predicatorului calvin Szegedy Gergely;
- Palia de la Orăştie şi multe altele. (conform PRUNDUŞ, Silvestru Aug. OSBM, PLĂIANU, Cleminte, Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite; Casa de Editură VIAŢA CREŞTINĂ; Cluj-Napoca; 1994; pag 53-55)
Parerea mea este ca daca este sa vedem cine a aparat interesele si drepturile romanilor din Transilvania, in vremurile de restriste de la inceputul secolul al XVIII-lea, si de-a lungul intregului secol, nu este alta decat Biserica greco-catolica, prin episcopii ei, preotii ei si corifeii Scolii Ardelene.
 |
| Petru Maior, |
 |
| Gheorghe Sincai |
Cine sunt cei care afirma ca "de la Rim ne tragem"? Corifeii Scolii Ardelene: Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, lastare puternice ale Bisericii Greco Catolice din Transilvania, care studiaza la Viena si la Roma, trimisi fiind de episcopul Ioan Inochentie Micu Klein. Cine duce o lupta neobosita pentru apararea drepturilor romanilor in Transilvania? Episcopii bisericii greco-catolice: Atanasie Anghel (cel ce incheie procesul de Unire al Bisericii in ciuda presiunilor si piedicilor impotriva acesteia), Ioan Giurgiu Pataki, Ioan Inochentie Micu Klein, Petru Pavel Aron, Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob si toti ceilalti din celelalte episcopii.
 |
| Ioan Inochentie Micu Klein de Sad |
 |
| Ioan Bob |
No comments:
Post a Comment